În anul 2025, asistenții medicali din România (și nu numai) se confruntă cu o serie de provocări complexe, determinate de schimbările din sistemul sanitar, de așteptările tot mai mari ale pacienților și de nevoia de adaptare la noile tehnologii. Cred că printre cele mai importante provocări se numără:
· deficitul de personal și suprasolicitarea:
multe unități medicale se confruntă cu lipsa acută de asistenți, ceea ce duce la suprasolicitare, epuizare profesională (burnout) dificultăți în asigurarea continuității îngrijirii;
programul prelungit, turele de noapte și lipsa timpului pentru recuperare afectează atât sănătatea personală, cât și calitatea serviciilor oferite.
· presiunea birocrației:
volumul mare de documente, formulare și raportări impus de legislație sau de managementul instituțional reduce timpul efectiv petrecut cu pacientul;
asistentul devine adesea mai mult un “operator de sistem” decât un îngrijitor direct, ceea ce poate duce la frustrare profesională.
· necesitatea formării continue:
apariția noilor tehnologii (telemedicină, dispozitive smart, AI) și actualizarea ghidurilor de practică solicită o formare continuă constantă, dar timpul și resursele pentru aceasta sunt adesea limitate;
se simte nevoia unei revalorizări a competențelor, pentru a ține pasul cu medicina modernă
· provocările etice și juridice:
asistenții se confruntă cu limite neclare ale competențelor profesionale, care pot duce la conflicte sau riscuri de malpraxis;
decizii complexe legate de îngrijirea la finalul vieții, confidențialitate sau consimțământ informat sunt tot mai frecvente.
· creșterea așteptărilor pacienților și comunicarea dificilă:
pacienții sunt mai informați, dar uneori dezinformați, și vin cu așteptări nerealiste;
asistenții trebuie să gestioneze comunicarea dificilă, nemulțumiri sau chiar agresivitate, menținând totodată o atitudine empatică și profesionistă.
· nevoia de recunoaștere și valorizare:
mulți asistenți simt că munca lor nu este suficient recunoscută sau valorizată, nici financiar, nici în statut social;
motivația profesională poate fi afectată de lipsa unui cadru de carieră clar, meritocratic.
· probleme legate de sănătatea emoțională și echilibrul viață-profesie:
expunerea zilnică la suferință, moarte, urgențe, presiune decizională are un impact profund asupra sănătății mintale;
lipsa sprijinului psihologic și dificultățile în a menține un echilibru între muncă și viața personală devin probleme reale.
În concluzie, asistentul medical în 2025 este un profesionist esențial, dar aflat între responsabilitate, așteptări, limite și nevoi proprii. Este nevoie de susținere reală din partea sistemului, de regândirea rolului său în echipa medicală și de măsuri concrete pentru a preveni uzura profesională și exodul din sistem.
Președinte Filiala Iași
