La mulți ani, România!

La mulți ani, România!

La mulți ani, români! La mulți ani, România! La 1 Decembrie 1918, românii își vedeau cu ochii visul milenar: de a fi toți într-un singur stat national independent. „Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea

La mulți ani, români! La mulți ani, România!

La 1 Decembrie 1918, românii își vedeau cu ochii visul milenar: de a fi toți într-un singur stat national independent.

„Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dînșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre” – astfel era formulat primul articol al Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

Rezoluția a fost votată, în unanimitate, de cei 1228 de delegați ai Adunării Naționale.

„Adunarea Națională cu smerenie se înclină înaintea memoriei acelor buni români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române”, se spunea în articolul VII din Rezoluție. Și pe drept cuvânt: România a avut mari pierderi umane în Primul Război Mondial, inclusiv în rândurile personalului sanitar. La sfârşitul anului 1916, în urma ocupării Bucureștiului de către germani, armata română era obligată să se retragă în Moldova (cu 20.000 de răniţi şi bolnavi), fiind urmată de 1,5 milioane de refugiaţi. Ca și cum nu ar fi fost suficiente pierderile de pe front, în ianuarie 1917 epidemia de tifos exantematic a intrat în fază acută. Mărturiile timpului vorbesc de 300.000 de morţi, dintre care 250 de medici şi 1.000 de sanitari. Tot din cauza tifosului a murit și personalul medical francez din spitalul de campanie condus de Jean Clunet.

2.400 de sanitari, predecesorii asistenţilor medicali de astăzi, şi-au pierdut viaţa în Primul Război Mondial, fie pe câmpul de luptă, fie victime ale tifosului exantematic. Au mai murit 400 de medici militari și de rezervă, 14 farmaciști și 20 de elevi ai Institutului Sanitar Militar. Comparativ cu pierderile celorlalte Arme, corpul sanitar s-a situat pe locul II, după Infanterie, ceea ce l-a determinat pe Regele Ferdinand să le acorde sanitarilor dreptul de a purta insigna „Armă combatantă”.

Acest website foloseste cookie-uri proprii, cat si cookie-uri adaugate de terti pentru a va furniza o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului dvs. Mai multe detalii, aici.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close