Primarul Municipiului Iași, domnul Mihai Chirica, vorbește în interviul de mai jos, fără menajamente, despre problemele unităților medicale din Iași dar și ale managerilor, despre unități de primire urgențe care par desprinse de pe câmpul de luptă din Afganistan, despre cadrele medicale de excepție din România în contrapondere cu o clasă politică opacă și inertă și nu ezită să declare că ar fi benefică pentru toată lumea o competiție între unitățile administrate de autoritățile locale versus Ministerul Sănătății. De asemenea, are un top al spitalelor din Iași, consideră că Legea sănătății poate fi schimbată oricând în beneficiul cadrelor medicale, pentru că „Modificăm Legea sănătății, nu Biblia…” și, nu în ultimul rând, face o pledoarie convigătoare pentru reprezentarea în Consiliul Local a „comunității asistenților medicali din Iași”. Iar la acest punct a făcut și o propunere concretă.
Domnule Primar, instituția pe care o conduceți are în subordine două unități medicale, Spitalul „Dr. C. I. Parhon” și Spitalul Clinic de Recuperare. Care sunt investițiile pe care le-ați făcut în cele două unități și care au avut impact asupra activității personalului medical în primul rând?
Avem într-adevăr două spitale asupra cărora ne manifestăm și dreptul de proprietate asupra clădirilor ca atare, Spitalul „Parhon” și Spitalul de Recuperare, dar mai există și al treilea spital, „Sf. Spiridon”, unde primăria deține drepturile de proprietate să spunem imobiliare doar. Pentru primele două spitale avem și dreptul de administrare, pentru că noi numim directorii, stabilim structura funcțională, statul de funcții și celelalte… La „Sf. Spiridon” structura este stabilită de Ministerul Sănătății. Pe lângă aceste trei structuri, mai avem tot corpul de cadre medicale care lucrează în sistemul de educație și care reprezintă de fapt structura cea mai numeroasă pe care o „administrăm” în acest domeniu, cred că sunt cam 323 de asistenți medicali și medici. În ceea ce privește cele două unități medicale, abordarea a fost permanent orientată în sensul îmbunătățirii condițiilor de lucru pentru cadrele medicale și, evident, pentru pacienți. S-au investit sume mari – vorbim de zeci de milioane de euro – care s-au strâns în patru ani, iar cea mai mare parte a lor a vizat punctele nevralgice în care își desfășurau activitatea asistenții medicali și medicii, mă refer în primul rând la sălile de operație, zonele de ATI, acolo unde pericolul pentru cadre și pacienți era iminent, dar și îmbunătățirea condițiilor de cazare și acces la tratament, mai ales la Spitalul de Recuperare, unde am investit foarte mult și unde continuăm și în momentul de față. De altfel, Spitalul de Recuperare din Iași este unul dintre cele mai bune din țară și a atras atenția cadrelor medicale care și-au dorit în ultima perioadă să lucreze acolo, mai ales medici specialiști. Și la Spitalul „Parhon” lucrurile stau bine: în momentul de față derulăm cea mai mare investiție din ultimii 30 de ani acolo, presupunând înființarea a două blocuri operatorii și a două secții de ATI, în special pentru transplantul renal, investiție care se ridică la aproape 5 milioane de euro și pe care o facem tot din fonduri proprii. Mai sunt și fonduri europene, în special la Spitalul de Recuperare, de asemenea cam 5 milioane de euro. Una peste alta, eu cred că topul spitalelor ieșene arată în felul următor: IRO, al doilea ar fi Spitalul de Neurochirurgie, al treilea este Spitalul de Recuperare, al patrulea Spitalul „Parhon”, al cincilea ar fi Institutul de Boli Cardiovasculare și restul…
Ce criterii aveți în vedere pentru acest clasament?
Mă refer la condițiile pentru cadrele medicale și pacient, din toate punctele de vedere.
La cele două spitale pe care le administrează Primăria Municipiului Iași ce ar lipsi pentru a fi pe primele două locuri, să spunem?
Le trebuie foarte mulți bani, enorm de mulți. Pentru că au rămas clădirile pe care le știe toată lumea, iar în unele cazuri nu există soluție, sunt ca un pacient cu metastază, cum se întâmplă în cazul Spitalului „Sf. Spiridon”… nu mai ai ce să faci acolo. „Sf. Spiridon” va fi înlocuit de Spitalul Regional de Urgență, un alt proiect al meu la care am ținut foarte mult și pentru care m-am luptat până în pânzele albe, iar acolo s-a lăsat cu plângeri penale împotriva celor care s-au opus proiectului… personal le-am semnat și le-am depus la Procuratură și voi face asta de o mie de ori dacă vor mai exista piedici pentru că, până la urmă, este primul spital regional din țară validat de Comisia Europeană.
Vă doriți să intrați în concurență pentru personal medical mai bine pregătit, pentru condiții mai bune de cazare cu unități medicale administrate de Ministerul Sănătății?
Da, ar fi benefic pentru toată lumea ca această concurență să existe, pentru că am face cu toții eforturi de a ne autodepăși. Uitați-vă în ce condiții se lucrează la Spitalul „Sf. Maria”. Este enorm de greu și dificil de înțeles cum rezistă angajații acolo. Să spunem că acum mai au privilegiul unui proiect european care se implementează și care va mai dura câțiva ani de zile, dar și până la demararea acestor lucrări și înainte condițiile de lucru erau dezastruoase, ceea ce se vede și la Spitalul „Sf. Spiridon”: multe zone sunt improprii pentru a desfășura un act medical de calitate, de la zona de cazare până la lifturi, aparatură medicală etc.
De unde aveți aceste semnale?
Semnalele sunt în special din partea personalului și vorbim cu liderii de sindicat și cu reprezentanții din diverse corpuri profesionale, medici sau asistenți medicali, deci lumea vorbește cu voce tare pentru că înțelege și știe că nu poți face un act medical de calitate în asemenea condiții. Care este diferența dintre un asistent medical sau un medic din România și din Germania sau Marea Britanie, Franța din punct de vedere profesional? Eu cred că românii sunt mai buni pentru că lucrează în condiții mai grele, ceea ce i-a obligat să se perfecționeze, dar gradul de satisfacție al pacientului este net superior în vest, pentru că spațiile sunt impecabile, circuitele medicale sunt ca la carte, instrumentalul medical și echipamentele sunt de ultimă generație și nu trebuie să faci experimente de genul „mi-a căzut lumina la blocul operator în timpul intervenției”. Știți foarte bine câte probleme am avut cu diminuarea tensiunii de alimentare la spitale mari, ca Neurochirurgie sau „Parhon”, în timpul operațiilor, ceea ce cred că în statele din vestul Europei este de neconceput.
Deși administrați doar două unități medicale în Iași, știți totuși și ce probleme au alte spitale. De ce?
Este și o obligație a mea în calitate de primar de a fi atent la tot ce se întâmplă în viața acestui oraș. Nu mă bucură cu nimic faptul că la Recuperare sunt condiții mai bune când știu că, dacă intru la UPU la Spitalul de Copii, mă apucă jalea când văd în ce condiții lucrează cadrele medicale de acolo… sau intrați la UPU la Spitalul „Sf. Spiridon” și o să credeți că ați intrat într-un spital de campanie de pe frontul din Afganistan, cu perdeluțe între paturi. M-a surprins, în același timp, că nu există noțiunea de intimitate, adică dezbraci pacient lângă pacient, femeie, bărbat, copil, despărțiți pe ici pe colo de câte o perdeluță. Acum, din cauza pandemiei, s-au mai creat niște circuite mult mai severe și oarecum o separare între pacienți dar și asta are un alt deficit, pentru că numărul de internări pentru bolnavii cronici este mult mai mic.
În ce măsură puteți negocia cu managerii de spitale sau puteți să alocați o parte din fonduri către ceea ce numim în mod general „siguranța personalului medical”? Am văzut ce s-a întâmplat când a izbucnit pandemia.
Da, diferența au făcut-o managerii, și vă spun și de ce. Am avut două situații comparative net diferite între ce se întâmpla la Spitalul de Recuperare și ce se întâmpla la „Parhon”. Când am intrat în pandemie, Spitalul de Recuperare avea deja în stoc 12.000 de măști, sute de flacoane de dezinfectant, stația de sterilizare era tocmai instalată – este cea mai modernă din Municipiul Iași – și funcționa impecabil, la „Parhon” a trebuit să cumpărăm noi măști, materiale și echipamente medicale pentru că au fost prinși descoperiți. Noi ne-am implicat, am avut și obligația să o facem și nu am avut probleme majore pentru că unitățile medicale s-au mișcat bine, le-am pus la dispoziție resurse financiare și ne-am concentrat pe ceea ce am putut să facem în condiții de pandemie, dar cred că diferența a făcut-o managerul de spital.
Dumneavoastră ați utilizat mereu sintagma „comunitatea asistenților medicali” de câte ori ați fost invitat fie la conferințele Filialei Iași, fie la alte evenimente organizate de noi cu Primăria Municipiului. Ați lansat, recent, o propunere ca această comunitate să fie reprezentată și la nivelul administrației locale.
La nivelul politicului chiar. De ce spun acest lucru? În primul rând, Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali este un organism profesional și, practic, este un filtru permanent care desparte pe profesioniști de neprofesioniști și are, astfel, un rol enorm în calitatea actului medical. Doi, cred că în actul de decizie, administrativ sau politic, trebuie să existe reprezentanți din fiecare grup profesional și social pentru că, în afara acelor decizii administrative pe care fișa postului ți le impune, intervine și factorul politic, care poate fi o frână sau o locomotivă. De aceea, eu cred că trebuie ca în structurile de decizie politică, fie că vorbim de consilii locale, parlament sau guvern, trebuie să fie și profesioniștii care au inițiative sau iau decizii privind grupul pe care îl reprezintă direct, pentru că ei sunt în cunoștință de cauză. De aceea am invitat-o pe doamna Liliana Pintilie, Președinta Filialei Iași a Ordinului, în Consiliul Local al Municipiului Iași, iar doamna va deschide lista consilierilor locali ai Partidului Național Liberal, Filiala locală. În primul rând, doamna Pintilie reprezintă un grup profesional semnificativ pentru Municipiul și Județul Iași, doi, nu are nevoie de o carieră politică pentru a-și exercita profesia, dimpotrivă, aș spune că eu am nevoie de experiența dumneaei, apoi este un om de dialog, o persoană despre care știi sigur că nu va face și nu va accepta compromisuri. Este, dacă vreți, noul profil de om politic pe care mă bazez foarte mult, un model pe care sper să îl copieze și alții.
Concret, în ce fel ar putea doamna Pintilie, în calitate de consilier, să influențeze benefic activitatea și condițiile de muncă ale asistenților medicali și moașelor?
În primul rând, poate avea inițiative legislative locale care să susțină activitatea cadrelor medicale din unitățile sanitare pe care le avem în administrare. Apoi, va fi mult mai ușor să poată promova modificări sau propuneri legislative la nivel național pe care eu, împreună cu președintele viitor al Consiliului Județean să le putem susține în fața Guvernului. Este necesară prezența reprezentanților organizațiilor profesionale în structurile de conducere, pentru că toate deciziile privind viața sistemului medical românesc țin de decizii politice și toate relele acestui sistem sunt cauzate tot de factorii politici, nu de profesioniști. Și asta vreau să fac: să nivelez un pic asperitățile dintre nivelul profesional ridicat al corpului medical românesc și performanța scăzută a sistemului medical, pentru că între primul și al doilea factor a intervenit politicul, care nu reușit să înțeleagă pe deplin cât de important este să ai, la nivel national, o legislație care să corespundă realității pentru a favoriza creșterea calității actului medical. A venit timpul ca în fiecare organizație politică mare din rândul celor care pot decide la nivel national, având un guvern care o reprezintă, să putem interveni în legislația românească. Vă dau un exemplu: nici până la ora acesta, după trei guvernări, nu s-a lămurit problema cadrelor medicale care lucrează în învățământul preuniversitar și universitar care, pe de o parte, fac parte din rândul cadrelor medicale în subordinea Ministerului Sănătății dar, din punct de vedere salarial au rămas la autoritatea publică locală cu deficiențe grave de salarizare, deși practică acceași categorie de servicii ca un medic din medicina de familie, de exemplu. Nu e normal pentru că, de fiecare dată când am sesizat problema, am primit un răspuns care pentru mine a rămas de neînțeles: „Trebuie modificată Legea sănătății”. Și ce dacă? Modificăm Legea sănătății, nu Biblia, ajustăm textul de câte ori este nevoie dacă trebuie să rezolvăm o problemă care a devenit acută, iar pentru asta avem nevoie de specialiști. În acest caz, eu cred că nu au fost specialiștii care să explice politicului care ar fi motivația clară și oportunitatea unei asemenea modificări pentru care a venit timpul.
Aveți un mesaj de final pentru membrii organizației?
Am mare încredere în specialiștii din sistemul medical. Mă lovesc zi de zi – în calitate de cetățean și de primar – de problemele acestui grup profesional și îmi dau seama că, mai ales în aceste condiții de pandemie, am început să îi valorizăm mai mult pentru că avem mai mare nevoie de ei, ceea ce nu este corect, pentru că ei trebuiau să fie prețuiți și vizibili dintotdeauna. Trebuie să punem un accent din ce în ce mai mare pe profesionalismul lor, să le acordăm drepturile materiale și de lucru pentru a-și exercita profesia la cotele la care sunt capabili și, în felul acesta, să îi încurajăm să rămână în țară și să clădim împreună un sistem de sănătate performant pentru ei și pentru toți românii.
A consemnat
Izabela AGAVRILOAIE
