Ziua Internaţională a Moaşei a fost propusă pentru prima dată de Confederaţia Internaţională a Moaşelor (ICM) în 1987, la Conferinţa Moaşelor din Olanda, iar în 1991 a fost aniversată pentru prima dată la 5 mai. De atunci, peste 50 de naţiuni sărbătoresc anual această zi, cu acceptul şi recunoaşterea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
Pentru perioada 2010-2015, Confederaţia Internaţională a Moaşelor şi-a orientat activitatea pornind de la tema generală „Lumea are nevoie de moaşe astăzi, mai mult ca niciodată”, în cadrul unei campanii ce doreşte să sublinieze necesitatea profesiei de moaşă. În acest an, Confederaţia Internaţională a Moaşelor a adoptat, pentru ziua de 5 mai, sloganul „Moaşele: pentru un viitor mai bun” şi îşi propun să-i informeze pe cei din domeniile sănătăţii şi justiţiei asupra rolului crucial al moaşelor în reducerea mortalităţii materne şi neonatale şi să motiveze factorii de decizie să aloce resurse adecvate activităţii moaşelor.
Dintre obiectivele vizate amintim: creşterea numărului de moaşe printr-o mai bună promovare a profesiei; oferirea de servicii antenatale şi postnatale gratuite; îmbunătăţirea prezenţei moaşelor în mass-media; îmbunătăţirea colaborării cu alte categorii de profesii; producerea unor schimbări legislative; o mai bună conştientizare faţă de serviciile furnizate de moaşe; informarea opiniei publice despre profesia moaşelor.
„Moaşa este o persoană importantă, fără îndoială. Ea este prima persoană care ia contact cu viitoarea mamă şi cu copilul. Din punctul nostru de vedere, moaşa este o persoană extrem de utilă şi care trebuie să fie, întotdeauna, ajutorul nostru nr.1. Profesia de moaşă n-aş spune că este lăsată „în umbră”, dar consider că nu i se face suficientă promovare. Este o profesie foarte frumoasă, care impune multă dăruire de sine. Moaşa trebuie să aibă un foarte bun simţ al colaborării şi foarte multă înţelegere, pentru că noi întâlnim cazuri extrem de diverse şi să găsim rezolvarea pentru toate situaţiile. Fără îndoială, moaşa este mâna dreaptă a medicului, iar acolo unde numărul celor care profesează este suficient de mare, ele sunt realmente implicate în etape ale procesului de decizie. Moaşele au o menire foarte frumoasă, iar celor care doresc să îmbrăţişeze această profesie le lopt spune că nu este chiar atât de dificil pe cât ar părea. Din păcate, în ceea ce priveşte învăţământul de specialitate, lucrurile sunt un pic în dificultate, dar noi sperăm să se remedieze, deoarece colaborăm foarte bine cu cei care au obţinut această calificare”, spune conf. dr. Iolanda Blidaru, manager interimar al Maternităţii Cuza Vodă.
„La UMF Iaşi nu mai avem, de cinci ani, această specializare. Nu au fost solicitări pentru moaşe deoarece nu s-a înţeles care sunt beneficiile comunităţii… poate nici noi nu am fost prea insistenţi. Cred că este important să promovăm moaşa comunitară, cea căreia i se simte atât de mult lipsa în teritoriu. De fapt, ce este moaşa? Acea „femeie înţeleaptă” care ajută o altă femeie într-un moment deosebit de important, aşa cum este naşterea. Moaşa din zilele noastre are studii universitare şi, în consecinţă, ea trebuie recunoscută drept un specialist responsabil, care colaborează cu alţi profesionişti din sănătate pentru a asigura comunităţii servicii medicale de cea mai bună calitate. Ea poate monitoriza şi consilia fameia gravidă în timpul sarcinii, o poate asista la naştere şi în perioada lehuziei, cu condiţia ca totul să se deruleze în parametri fiziologici. De asemenea, cunoştinţele medicale de specialitate o ajută să recunoască repede complicaţiile ce pot apărea şi, în consecinţă, să ia măsuri de urgenţă până la venirea specialiştilor. Practic, ea are un rol central în promovarea sănătăţii femeii gravide, a familiei acesteia şi a comunităţii”, precizează Maria Bolotă, moaşă licenţiată şi vicepreşedinte al OAMGMAMR Iaşi.
Caracterizată de specialiştii străini drept o profesie foarte respectată, cu un important rol social, în România acestei profesii nu i se recunoaşte, pe deplin, acest statut, ceea ce determină nemulţumirea moaşelor care doresc să lucreze în cadrul comunităţii. Mai mult, femeile nu pot să aleagă naşterea naturală, asistată de o moaşă. Pe de altă parte, moaşele nici cabinete medicale proprii nu au putut să deţină până nu demult. Abia în decembrie 2014, Ministerul Sănătăţii a emis Ordinul nr. 1454/2.12.2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical în regim independent, ceea ce înseamnă că există cadrul legal pentru ca şi moaşele să-şi poată deschide cabinetele medicale individuale de practică independentă.
În ţară există aproximativ 5000 de moaşe recunoscute de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din Romania.
