Ce face diferenţa între deţinătorul unei diplome de asistent medical sau de moaşă şi un profesionist asistent medical sau moaşă? Există vreo diferenţă? Unde şi ce condiţii este vizibilă?
În numărul 5 al revistei, în 2015, aflam cu toţii, dintr-un interviu cu una dintre colegele noastre, doctor în sociologie şi care a făcut singurul studiu în România care priveşte evoluţia profesiei după 199o, că primii paşi în profesionalizare s-au realizat prin existenţa unei legi specifice, a unui organism de reglementare, care este Ordinul, a unei comisii de etică şi deontologie, a unui jurământ, a calităţii de membru etc. Vorbim despre elementele formale ale unei profesii.
Practic, statul oferă profesiei autoritate, autonomie şi posibilitatea de a se autoguverna. Pe de altă parte, componenţii grupului profesional vor trebui să îndeplinească şi ei condiţii specifice, ca membri ai unei profesii cu statut superior. Una dintre aceste condiţii ţine de menţinerea unui nivel ridicat şi mai ales actual de cunoştinţe specifice profesiei. Ideal ar fi ca acest deziderat să fie unul care vine din conştiinţa fiecărui membru al unei profesii şi nu o obligaţie. Nu poţi să ai pretenţii de apartenenţă la un grup profesional de vârf dacă nu eşti dispus să urmezi regulile sau, mai mult, să tot încerci să le ocoleşti, să le negi permanent. Auzim de multe ori de la membrii noştri întrebări de genul: „Dar chiar este obligatoriu să mergem la cursuri?”, „Nu puteţi să ne daţi doar o hârtie că am participat?”, „Dar chiar trebuie să stăm toată durata cursului?” etc. Mai nou, de când se vorbeşte despre posibilitatea completării studiilor până la nivel de licenţă, auzim voci care îşi doresc să primească pur şi simpIu „o hârtie” care să îi facă licenţiaţi, peste noapte. Sau care sunt dispuşi să se înscrie la programe de completare a studiilor, dar doar aşa … „pe hârtie”. Ni s-a reproşat de multe ori – şi pe bună dreptate uneori – că oferta de cursuri nu a fost prea diversificată. Astăzi situaţia s-a schimbat, sunt mult mai multe oferte de titluri de cursuri şi de lectori, dar vedem că noua ofertă nu este accesată.
Există discrepanţe în interiorul profesiei. Aşa cum începeam acest editorial, avem deţinătorii de diplome care nu îşi asumă obligaţiile etice ale profesiei şi, de cealaltă parte, profesioniştii care înţeleg să contribuie la consolidarea prestigiului profesiilor de asistent medical şi de moaşă. Avem colegi care participă la congrese internaţionale, care câştigă premii pentru lucrări excepţionale, care urmează masterate şi doctorate. Între cele două extreme sunt colegii care, fără să se înscrie în zona performanţei în cercetare sau studiu, pur şi simplu înţeleg necesitatea de a respecta statutul de profesionist. Sper şi cred că aceştia sunt majoritatea, pentru că ei sunt etalonul profesionalismului şi, de asemenea, sunt creuzetul care furnizează vârfurile profesiei.
Liliana Pintilie
Preşedinte OAMGMAMR Iaşi
