Strategii organizaţionale de prevenire a epuizării profesionale

În 2011, d-na psiholog şi asistent medical Violeta Varvara a realizat un studiu asupra climatului organizaţional, stilului de muncă şi stresului professional la personalul medical din judeţul Iaşi.

Scopul cercetării a fost identificarea factorilor stresori organizaţionali care pot contribui la accentuarea sindromului de epuizare profesională şi punerea în evidenţăa modului în care stilul individual de muncă poate influenţa nivelul de burnout resimţit de un angajat în scopul definirii unui set de factori predictori relevanţi pentru nivelul de epuizare profesională la personalul din sistemul sanitar.

În cadrul cercetării s-a aplicat un chestionar care să pună în evidenţă existenţa unui stres profesional normal, un sindrom burnout incipient sau un diagnostic ferm de sindrom burnout. Principalele simptome avute în vedere au fost epuizare fizică şi/sau psihică, depersonalizare profesională şi atitudine negativă făţă de propriile realizări.

Analiza rezultatelor a pus în evidenţă faptul că stresul profesional afectează în egală măsură întreg personalul medical din România, indiferent de nivelul de vechime în profesie, vârstă, sex sau nivelul studiilor. Cercetarea a fost efectuată pe un lot de 102 angajaţi din clinicile medicale universitare din Iaşi, jumătate în cele administrate de stat şi jumătate în administrare privată.
Dintre subiecţii intervievaţi 82% au fost femei, iar 18% bărbăţi, 40% cu studii superioare şi 60% cu studii medii. 51% dintre respondenţi erau angajaţii unui spital aflat în administraţia statului, iar 49% la spitale în administraţie privată.

Procesarea datelor obţinute în urma aplicării chestionarelor a arătat că 2% dintre respondenţi prezintă burnout manifest, 12% burnout incipient, iar 86% se încadrează în nivelul normal de stress profesional.
Diferenţa între personalul medical de la stat a fost 4% burnout manifest, 17% burnout incipient şi 78% nivel de stres normal. 6% dintre angajaţii din sectorul privat de sănătate au manifestat burnout incipient, iar 94% un nivel de stres normal.

Contrar ipotezei iniţiale că personalul medical angajat în sectorul privat este supus unui nivel mai înalt de epuizare profesională datorită sarcinilor multiple şi a instabilităţii locului de muncă, studiul a pus în evidenţă faptul că personalul angajat la stat prezintă un nivel semnificativ mai crescut de burnout. Aceste rezultate pot avea cauze sociale, deoarece sistemul sanitar de stat a fost afectat de reduceri salariale masive, de pierderea securităţii locului de muncă, în încercarea de a reduce efectele crizei economice. Autoarea a definit cimatul organizaţional ca fiind influenţat de 8 factori: sarcina de muncă (claritatea obiectivelor), structura (organizarea eficientă), relaţiile, motivaţia, suportul organizaţional, conducerea, schimbarea şi performanţa.

Mai departe, studiul a încercat să surprindă corelaţii semnificative între sindromul burnout şi schimbarea organizaţională, suportul oferit angajaţilor motivaţia şi relaţiile din cadrul colectivului. S-a remarcat influenţa semnificativă a relaţiilor din colectiv şi a motivaţiei personalului asupra nivelului de burnout, în sensul că participanţii care au raportat relaţii pozitive în colectiv, o bună comunicare şi colaborare profesională sau care îşi desfăşoară activitatea într-un climat motivant, prezintă risc scăzut de epuizare profesională.

Aceste rezultate sunt un indicator al faptului că munca în sistemul sanitar este un efort colectiv, de echipă, iar suportul fizic şi psihologic al colegilor sau al organizaţiei favorizează îndeplinirea sarcinilor cu multă încredere în capacitatea personală de rezolvare a acestora în timp util.

Chiar dacă în sistemul sanitar oportunităţile de promovare sunt scăzute şi nu se acordă bonusuri motivaţionale, motivaţia pare a avea un rol stimulativ şi protectiv pentru pentru angajaţi. Un rol important în diminuarea burnoutului îl are motivaţia intrinsecă a personalului medical, dar şi recunoaşterea externă a competenţelor profesionale.

Concluziile studiului scot în evidenţă strategii utile managerilor şi factorilor de răspundere din spitale: o combinaţie între schimbarea organizaţională şi managementul stresului este o abordare utilă pentru prevenirea stresului la locul de muncă, mai ales că este o metodă non-financiară de stimulare a personalului şi de creştere a eficienţei angajaţilor, de păstrare a personalului valoros. O altă concluzie utilă care se desprinde din studiu este necesitatea educării personalului medical cu privire la simptomele sindromului burnout, la consecinţele acestuia şi acţiunile individuale şi colective de management a stresului.

Referinţe bibliografice:

Varvara, Violeta, Climat organizaţional, stil de muncă şi stres profesional la personalul medical, lucrare de disertaţie, UAIC, 2011