Simptomul Burnout (sau sindromul de secătuire) a fost studiat şi introdus în terminologia medicală de psihanalistul american H. Freudenberg începând din 1974, iniţial fiind utilizat în anii ’40 pentru a face referie la oprirea totală a activităţii motorului unei rachete.

Burnout este o stare de extenuare emoţională, mentală şi fizică produsă de stres excesiv şi îndelungat. Apare atunci când persoana se simte copleşită şi incapabilă să răspundă solicitărilor curente. Burnout reduce productivitatea şi stoarce energia, astfel încât cel afectat se simte din ce în ce mai neajutorat, fără speranţă, detaşat, cinic şi resentimentar. În final, are impresia că nu mai are nimic de oferit nimănui.

Burnout-ul se caracterizează prin: epuizare emoţională, depersonalizare, scăderea sentimentului de împlinire personală, pierderea interesului atât pentru profesie, cât şi pentru viaţa personală.

Diferența dintre stres și burnout

Burnout poate fi rezultatul unui stres prelungit, dar nu se rezumă și nu înseamnă doar „prea mult stres”.

Stresul, la modul general, presupune „prea mult”: prea multe presiuni care îți solicită excesiv resursele fizice și psihice. Oamenii stresați încă pot să își imagineze că, dacă reușesc să aibă situația sub control, se vor simți mai bine.

Dacă stresul presupune „prea mult”, burnout înseamnă „insuficient”. Burnout înseamnă să te simți gol, fără motivație și incapabil să ai grijă de tine. Oamenii care trec prin burnout adesea nu au nici o speranță că situația lor s-ar putea schimba pozitiv.

Dacă în cazul stresului persoana simte că se scufundă în prea multe responsabilități, în burnout, are impresia că acestea o seacă de orice energie.

O altă diferență esențială între stres și burnout: dacă, de regulă ești conștient de faptul că ești foarte stresat, nu întotdeauna ești conștient că ești aproape de burnout.

Tabloul clinic minim al burnout cuprinde următoarele aspecte:
– semne şi simptome somatice: cefalee, tulburări de somn, tulburări digestive, astenie, oboseală, deficit de concentrare, hipertensiune arterială, ajungându-se până la infarct miocardic;
– comportamente neobişnuite pentru persoana în cauză: iritabilitate, ruperea relaţiilor cu colaboratorii apropiaţi până atunci, neîncredere, sentiment de vină, atitudine de superioritate (persoana ştie tot şi nu îi mai ascultă pe cei din jur), cinism;
– atitudini defensive: rigiditate, negativism, pseudoactivism (persoana petrece tot mai multe ore la serviciu, dar realizează tot mai puţin din ceea ce-şi propune fără să fie conştient pe deplin de acest lucru), ineficienţă, rezistenţă la schimbare.
Dintre consecinţele pe termen lung ale sindromului burnout asupra personalului medical s-au observat: abuzul de alcool şi droguri, divorţul, ruperea legăturilor cu copii, suicidul.

Referinţe bibliografice:

Moşoiu Daniela, Comunicarea în cancer, Ed. Hospice Casa Speranţei, 2009
Varvara, Violeta, Climat organizaţional, stil de muncă şi stres profesional la personalul medical, lucrare de disertaţie, UAIC, 2011
http://allnurses.com
http://www.helpguide.org/mental/burnout_signs_symptoms.htm