Bugetul alocat pentru transplanturi de cord acoperă costurile pentru 30 de operații pe an, dar se fac mai puțin de jumătate dintre acestea.

Anul trecut s-au făcut doar șapte transplanturi de inimă, deși fondurile alocate ar permite să se facă în jur de 30 de operații. Motivele: pacienții care sunt pe lista de așteptare mor până primesc o inimă compatibilă și lipsesc donatorii. Până acum, din 1999, de când se fac astfel de operații la noi, aproximativ 42 de români au beneficiat de transplanturi de inimă, potrivit Agenției Naționale de Transplant. În România, transplanturi de inimă se fac doar în două spitale: la Spitalul de Urgență Floreasca din București și la Clinica de Chirurgie Cardiovasculară din Târgu-Mureș.

Mulți bolnavi mor înainte de a primi o inimă nouă

Numărul mic de donatori de inimă este una dintre principalele cauze pentru care în România se fac mai puține transplanturi de cord decât permite bugetul alocat.
Un alt motiv este fragilitatea organelor. „Alte organe sunt mai puțin pretențioase. La un număr de 30 de donatori, se pot folosi de obicei 10-15 corduri. Problema se complică și din cauză că mulți bolnavi mor până primesc un cord. Dacă un bolnav de rinichi poate face mulți ani dializă, în cazul unuia care are nevoie de un transplant de cord nu există o soluție asemănătoare”, explică Șerban Brădișteanu, șeful Secției de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Floreasca.

Primul român cu transplant stă acasă cu fetița
În România, primul transplant de inimă a fost realizat în 1999, la Spitalul de Urgență Floreasca, de medicul Șerban Brădișteanu. Paul Corjăuțanu avea atunci 24 de ani și fusese adus la Floreasca având stop cardiorespirator. Avea inima aproape dublă. „În perioada aceea, eram și obosit, pentru că nu aveam timp de odihnă din cauza serviciului, dar eram și foarte supărat”, își amintește bărbatul. După ce a fost resuscitat și i s-au făcut mai multe investigații, medicii i-au spus lui Paul că are posibilitatea să facă transplant de inimă. Pe lista de așteptare mai era un bărbat, dar Paul avea compatibilitatea cea mai mare. „Am făcut cunoștință cu celălalt pacient. Stăteam față în față fără să ne spunem nimic. Țmi părea rău că mai aștepta cineva. Am aflat pe urmă că următorul transplant i-a fost făcut lui”, mai spune Paul.
După operație, a avut coșmaruri, dar se simțea bine. Acum, Paul este pensionat și ia zilnic peste 20 de medicamente care să-i ajute organismul să nu respingă inima. În plus, trebuie să țină regim, să nu mănânce grăsimi sau prăjeli, ci multe fructe și legume. Nici efort nu trebuie să facă prea mult. „Are grijă de fetița noastră, stă cu ea tot timpul, când sunt la serviciu”, povestește soția lui Paul.

LIPSURI

Se fac doar 10% din transplanturile de rinichi
În România s-au făcut până acum aproape 1.700 de transplanturi de organe, arată datele Agenției Naționale de Transplant. Anul trecut, în România, au avut loc 220 de transplanturi de rinichi, realizate la Institutul Fundeni și la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj. „La Institutul Fundeni am făcut, anul trecut, 116 transplanturi de rinichi, în 2008 am realizat 90, și până la sfârșitul anului o să facem peste 100. Cererile sunt însă foarte multe.

„În România sunt 7.500 de pacienți care fac dializă, iar o treime sunt transplantabili. În cazul celorlalți, o parte sunt prea în vârstă, iar pentru alții nu se găsesc rinichi compatibili. Ar trebui să facem 2.000 de transplanturi pe an, dar MS a prevăzut 250 de transplanturi de rinichi pe an”, afirmă Ionel Sinescu, șeful Clinicii de transplant renal de la Fundeni. 80% din organele transplantate provin de la donatori vii, iar restul, de la persoane aflate în moarte cerebrală. Transplanturile de ficat se fac doar în Bucureșt, la Institutul Clinic Fundeni. „În 2007 s-au făcut 31 de transplanturi de ficat, iar anul acesta 38”, ne-a declarat Irinel Popescu, șeful Centrului de Transplant Hepatic.

Evenimentul zilei, 30 octombrie 2008