Este un atac de cord la fel ca stopul cardiac?

Nu. Termenul „infarct” este adesea folosit în mod greșit pentru a descrie stopul cardiac. În timp ce un atac de cord poate provoca stop cardiac, cele două „afecțiuni” nu sunt la fel.

Atacurile de cord sunt cauzate de un blocaj care oprește fluxul de sânge către inimă. Un atac de cord se referă la moartea țesutului muscular cardiac din cauza pierderii aportului de sânge. Este o problemă de „circulație”. Un atac de cord este destul de grav și uneori fatal.

În schimb, stopul cardiac este cauzat atunci când sistemul electric al inimii funcționează defectuos. Inima nu mai bate corect. Funcția de pompare a inimii este „arestată” sau oprită.

În cazul stopului cardiac, moartea poate rezulta rapid dacă nu se iau măsurile adecvate imediat. Stopul cardiac poate fi inversat dacă se efectuează RCP și un defibrilator șochează inima și restabilește ritmul cardiac normal în câteva minute.

Stopul cardiac poate fi cauzat de ritmuri cardiace neregulate numite aritmii. O aritmie comună asociată cu stop cardiac este fibrilația ventriculară. În fibrilația ventriculară, camerele inferioare ale inimii încep brusc să bată haotic și nu pompează sânge.

Alte cauze ale stopului cardiac includ:

Cicatrizarea țesutului cardiac – Poate fi rezultatul unui atac de cord anterior sau a unei alte cauze. O inimă cicatrizată sau mărită din orice cauză este predispusă la apariția aritmiilor ventriculare care pun viața în pericol. Primele șase luni după un atac de cord reprezintă o perioadă cu risc crescut de stop cardiac brusc la pacienții cu boli cardiace aterosclerotice.
Mușchiul inimii îngroșat (cardiomiopatie) – Deteriorarea mușchiului inimii poate fi rezultatul hipertensiunii arteriale, al bolilor valvei cardiace sau altor cauze. Un mușchi cardiac bolnav vă poate face mai predispus la stop cardiac brusc, mai ales dacă aveți și insuficiență cardiacă. Aflați mai multe despre cardiomiopatie.
Medicamente pentru inimă – În anumite condiții, unele medicamente pentru inimă pot stabili scena pentru aritmii care provoacă stop cardiac brusc. (În mod ciudat, medicamentele antiaritmice care tratează aritmiile pot produce uneori aritmii ventriculare chiar și în doze normale. Acest lucru se numește efect „proaritmic”.) Modificări semnificative ale nivelurilor de potasiu și magneziu din sânge (de la utilizarea diureticelor, de exemplu) pot provoca, de asemenea, aritmii amenințătoare și stop cardiac.
Anomalii electrice – Acestea, inclusiv sindromul Wolff-Parkinson-White și sindromul QT lung, pot provoca stop cardiac brusc la copii și tineri.
Anomalii ale vaselor de sânge – Aceste cazuri rare apar în special în arterele coronare și aorta. Adrenalina eliberată în timpul activității fizice intense poate declanșa stop cardiac brusc atunci când aceste anomalii sunt prezente.
Consumul de droguri recreative – Acest lucru poate apărea la persoanele sănătoase.

Supraviețuitori unui stop cardiac. Factori. Urmări:

Majoritatea supraviețuitorilor stopului cardiac au un anumit grad de leziuni cerebrale și tulburări de conștiință. Unele rămân într-o stare vegetativă persistentă. Determinarea prognosticului supraviețuitorului și decizia de a trata sau de a retrage îngrijirea este complicată și se bazează pe multe variabile (dintre care multe nu au fost studiate temeinic).
Factori înainte de stop cardiac:
Vârstă
Etnie
Sănătate precară, inclusiv diabet, cancer, infecții, boli de rinichi și accident vascular cerebral

Factori determinant/agravanți în timpul stopului cardiac:

Timpul dintre colaps și începutul CPR / defibrilării
Calitatea CPR / defibrilării
Dacă supraviețuitorul a avut funcție neurologică în timpul sau imediat după RCP

Factori după stop cardiac și resuscitare:

Funcția neurologică: În general, funcția slabă este egală cu prognosticul slab. Dar ar putea fi complicat de instabilitate medicală și tratamente. Unii pacienți suferă un accident vascular cerebral după un stop cardiac.
Funcția neurofiziologică: Testele includ potențiale evocate somatosenzoriale (SSEP) și electroencefalogramă (EEG).
Neuroimagistica și monitorizare: CT cranian, RMN, spectroscopie prin rezonanță magnetică și tomografie cu emisie de pozitroni (PET) determină leziuni cerebrale structurale, mai ales pentru a exclude hemoragia sau accidentul vascular cerebral.
Biochimie: din sânge sau lichid cefalorahidian
Hipotermie terapeutică: scăderea intenționată a temperaturii corpului pacientului.