Asistența medicală ca vocație – o întâlnire inspirată de textul Ionelei Bolog, asistent medical la un spital din Bistrița Năsăud

Asistența medicală ca vocație – o întâlnire inspirată de textul Ionelei Bolog, asistent medical la un spital din Bistrița Năsăud

Cuvinte cheie ale întâlnirii: umanitate, empatie, prezență, onestitate, echitate, spirit ludic Plecând de la un fragment dintr-un text scris de colega noastră Ionela Bolog pe pagina personală de Facebook, asistent medical la un spital din Bistrița Năsăud, în care împărtășea experiența ei profesională de peste 20 de ani, conversația noastră a evidențiat necesitatea de a

Cuvinte cheie ale întâlnirii: umanitate, empatie, prezență, onestitate, echitate, spirit ludic

Plecând de la un fragment dintr-un text scris de colega noastră Ionela Bolog pe pagina personală de Facebook, asistent medical la un spital din Bistrița Năsăud, în care împărtășea experiența ei profesională de peste 20 de ani, conversația noastră a evidențiat necesitatea de a trece dincolo de aspectele tehnice medicale, la nevoia de a scrie și vorbi despre experiențele emoționale întâlnite în domeniul medical. (I.B.)

Reafirmând nevoia de profesionalism și competență tehnică al căror rol nu poate fi contestat, participanții la cea de-a XII-a întâlnire în cadrul Programului de Medicină Narativă au contribuit împreună, prin exprimarea experiențelor profesionale, la a schița imaginea unei echipe medicale care sudează relații, o echipă din care nu trebuie să lipsească pacientul. (I.B.) Am făcut o călătorie în lumea valorilor care stau la baza alegerii profesiei și maniera în care ele pot fi manifestate în relația cu pacientul.

Recunoștința, întruchipată de „doi ochi de pe o față ridată” care spun „Dumnezeu să-ți dea sănătate” sau a fi recunoscut pe stradă de un fost pacient care te oprește să îți mulțumească pentru ce ai însemnat pentru el atunci când a avut cea mai mare nevoie de alinare (C.O.) s-a evidențiat ca un aspect motivațional prin validarea efortului asistentului medical de către pacient. Probabil că citind aceste rânduri, mulți dintre noi avem în minte experiențe similare care spun despre profesia noastră că nimic nu rămâne la „poarta spitalului” așa cum recunoaștem în îndemnul primit în anii de școală, ci se așază peste experiențele personale contribuind la ceea ce devine în timp imaginea noastră profesională. Faptele noastre, felul în care acționăm ca asistenți medicali sau ca profesioniști pe orice treaptă în domeniul medical ajung să vorbească și despre noi ca oameni, în ultimă instanță. Omenia, sinceritatea, onestitatea sunt aspecte care au fost descrise ca importante în profesia noastră, fiindcă atunci când „ești onest cu tine și cu pacienții tăi, abia atunci poți să aștepți recunoaștere. Când tu știi că ai dat tot ce ține de tine pentru omul din fața ta” (C.O.).

Ideea de colegialitate, umanitate a fost identificată într-o propoziție simplă „haideți să vă ajut și eu” care ne-a ajutat să depășim limitele categoriilor profesionale organizate ierarhic și să vedem oamenii din sistem ca o echipă în care sunt validate toate rolurile, A.I. afirmând că e momentul „să ne trezim, suntem aici cu toții împreună: infirmier-medic-asistent medical”.

Pentru A.P. expresia „așa e pe front, împarți totul și cunoști omenia și colegialitatea” a dus la descrierea echipei medicale, ca „familie”, în care oferi și primești, pentru că nu poți oferi decât dacă tu ca asistent medical „conții” acele valori (C.O.) și în același timp nu poți contesta faptul că „asistența medicală îți implică și familia”. Smulși din căldura fotoliilor din care cei mai mulți am privit pandemia ca pe un film SF, asistenții medicali s-au văzut protagoniștii principali ai unei regii care îi separa de familie și care îi arunca în mijlocul unui război cu un inamic necunoscut, însoțiți de lipsuri medicale, temeri și frici pe care nu aveau voie și timp să le spună nimănui (I.B.).

Și totuși pandemia a fost privită și povestită ca o lecție despre ceea ce înseamnă echipă și despre felul în care fiecare dintre noi contribuie la a consolida și construi un sprijin pentru colegul nostru și pentru noi. Cum? Am încercat să identificăm ce poate oferi fiecare dintre noi membrilor echipei din care facem parte și am descoperit cât de important este să oferim „înțelegere, timp, ascultare, răbdarea de a-i cunoaște pe ceilalți, a ajuta pe cineva să fie mai bun, nu mai rău, a recunoaște rolul fiecărui membru al echipei”. Am văzut că profesia de asistent poate trece dincolo de realizarea seacă a sarcinilor de serviciu, atunci când un asistent medical talentat la desen si-a găsit răbdarea de a schița cu pasiune portretele a 80 de pacienți cu tulburări de memorie pentru a-i ajuta să își găsească mai ușor camera.

Departe de a epuiza în câteva rânduri toate subiectele atinse pe parcursul conversației noastre, am încheiat cu discuții despre dorința asistentului medical de a fi sigur că grija lui a ajuns la pacient și că pacientul știe că împreună cu profesioniștii din domeniul medical sunt de aceeași parte a baricadei, împotriva suferinței, a bolii formând o echipă care luptă susținut cu același efort, pentru sănătate.

OAMGMAMR-IASI
ADMINISTRATOR
PROFILE